 |
| Gips cu incluziuni de atacamit din Peru |
CaSO4·2H2O - sulfat (di)hidratat de calciu
- Germană: Gips
- Engleză: Gypsum (the selenite variety)
- Italiană: Gesso
- Spaniolă: Yeso
- Portugheză: Gipsita
- Franceză: Gypse
- Poloneză: Gips
- Olandeză: Gips
- Norvegiană: Gips
Denumirea mineralului provine din cuvântul grecesc gypos, care înseamnă cretă.
Varietăţi de gips
Ca mai cunoscută varietate de gips transparent este cunoscut sub numele de selenit, dar are o duritate prea mică pentru a fi clasificat ca pietră semipreţioasă. Restul varietăţilor de gips, cum ar fi trandafirul deşertului, este o varietate în care cristalele cresc sub formă de floare de trandafir, iar alabastrul este forma masivă cu granulaţie fină. De asemenea, agregatele masive fibroase de gips mai sunt cunoscute şi sub denumirea de spat de satin, aceasta putând fi tăiată în caboşon şi folosită la bijuterii. |
| Cristale delicate de gips din Canada |
Apa de cristalizare
Din punct de vedere chimic, gipsul este un cristalohidrat, adică are în componenţa sa, pe lângă moleculele de sulfat de calciu, şi două molecule de apă de cristalizare. Pe de altă parte, anhidritul (un mineral care are aproape aceeaşi formulă chimică cu gipsul), după cum sugerează şi denumirea sa, nu are nicio moleculă de apă în structura chimică. Din cauza acestei diferenţe, mineralele au proprietăţi diferite şi respectiv utilizări diverse.
Utilizări industriale
Mineralul are multe utilizări industriale, iar forma masivă a mineralului este folosită ca îngrăşământ, ca agent de umplere în industria hârtiei şi cea textilă, precum şi la fabricarea cimentului.Circa 75 % din tot gipsul este obţinut din pământ este folosit la obţinerea mortarului de Paris. Acesta este folosit pentru imobilizarea oaselor fracturate.
De asemenea, gipsul este nelipsit din materialele de construcţie, fiind un element esenţial pentru fabricarea mortarului şi a cimentului, dar nu trebuie omise şi importantele sale utilizări în cadrul fabricării sticlei şi a diferitelor tipuri de vopsea.
Teste
(Atenţie: Următoarea recomandare necesită folosirea unor substanţe corozive. Dacă nu aveţi echipament de protecţie, lăsaţi un profesioni
st să se ocupe. Purtaţi mănuşi când manipulaţi acizii.)
 |
| Gips roşu din Chile |
Gipsul are o duritate foarte mică, cu o valoare de doar 2 pe scara lui Mohs. Un eşantion de gips poate fi testat prin scufundarea sa în acizi, acesta fiind solubil în ei.
Deosebirea de anhidrit
După cum am menţionat, proprietăţile gipsului şi ale anhidritului sunt diferite, aşadar o primă metodă de recunoaştere ar fi duritatea şi densitatea. Gipsul are duritatea 2, pe când anhidritul are 3 1/2 pe scara Mohs (aceeaşi cu a unei monede). Densitatea anhidritului este de aproximativ 3, iar cea a gipsului este de 2,32.Origini şi răspândire
Deoarece se formează în cele mai multe cazuri prin evaporarea apei marine sau a celei din lacurile sărate, gipsul este considerat un evaporit. Mineralele asociate acestuia sunt, de cele mai multe ori, anhidritul şi halitul. Principalele surse de gips sunt localizatee la New Brunscwick şi Nova Scotia (Canada), deşertul Atacama (Chile), North Yorkshire şi Durham (Anglia), Bazinul Parizian (Scoţia), Sicilia (Italia), Chihuaha (Mexic), California, Colorado, Utah, Dakota de Sud, Iowa, Kansas şi New Mexico (Statele Unite ale Americii).
 |
| Cristale de selenit din Chihuahua, Mexic |
| Fişă de caracterizare | |
| Gipsul | |
| Clasă | Sulfaţi |
| Sistem de cristalizare | Monoclinic |
| Habitus | |
| Formulă chimică | CaSO4·2H2O |
| Duritate | 2 |
| Densitate | 2,32 |
| Clivaj | Perfect |
| Spărtură | Neregulată |
| Culoare | Incolor, alb, albăstrui, roşiatic, maroniu, gri |
| Urmă | Albă |
| Luciu | Sticlos spre perlat |
| Luminescenţă | Verzuie |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Salut! aştept comentariile voastre referitoare la postare şi blog!